Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni

Teodor Mazilu

• "Si apoi cum ar putea fi tulburat de o femeie care vine punctuala la intalnire, ca un functionar terorizat ca pierde condica?"
• "Nimeni nu-l mai suna si asta-i marea senzatia de singuratate, orice voce, oricare ar fi fost ea, i-ar fi dat o unda de speranta, ca si cum printr-un complicat proces biochimic, o suita de voci straine ar sfarsi distilandu-se, decantandu-se intr-una singura, cea a Ludmilei."
• "Acum dispretuia miscarea, speranta, initiativele care nu-l ajutasera cu absolut nimic, va sta aici in fotoliu pana va veni Ludmila, pana la sfarsitul vietii [...] Stia ca gestul e stupid, dar voia in acest fel sa se razbune pe intarzierea Ludmilei."
• "De fapt, nu se intamplase nimic iesit din comun, se desfasurase un ritual obisnuit, cu singura deosebire ca cineva il inlocuise cu succes. In lipsa vedetei principale, spectacolul avusese totusi loc."
• "O astepta. Astepta sa oboseasca, sa fie dezamgita: nu exista asteptare care sa nu fie rasplatita..."
• "Inchise telefonul cu miscari lenese, ca sa nu tulbure in niciun fel ceea ce auzise, ascunse adanc in suflet si-si comunica vestea, cu lacrimi in ochi, lui insasi si tuturor oamenilor:

-A murit, nu m-a inselat..."

• "Nu ne avertizeaza Dante sa nu ne intoarcem niciodata sclavi pe pamantul unde am fost stapani, si nici nefericiti acolo inde am cunsocut gloria si fericirea?"
• "Cu intr-ajutorarea reciproca o iubire se sfarseste, nu incepe"
• "din dragostea pt Daniel nu mai ramasese nimic, nici macar o amintire"