Nunta in cer

Mircea Eliade

• "Dar am stiut de atunci ca niciun om n-ar putea supravietui asa cum este, rupt in doua, singur."
• "Cine nu stie, de altfel, ca in dragoste nici o certitudine nu e definitiva, ca lucrul acela elementar - sentimentul ca esti iubit - trebuie necontenit verificat, caci o singura indoiala, o singura greseala surpa totul in nebunie si dezgust?"
• "Si iarasi as fi vrut sa o pot iubi cu o noua patima, mai pura, sa sting orice urma a trecutului din amintirea ei."
• "Era o suferinta de care nu vream sa fug, amara si mangaietoare in acelasi timp."
• "Ma indoiesc daca voi mai putea iubi eu... Dar viata totusi curge inainte. Si ma sperie intunericul in care s-a topit Ileana, viata asta necunoscuta mie, care o inghite..."
• "Simteam cum ma apasa nevoia patetica a marturisirii. E ciudata setea aceasta de a te marturisi si a cere iertare cuiva printr-o carte..."
• "Eu o astept[...] Si imi inchipui, de asemenea, ca intr-o seara va bate cineva in usa si ma voi duce sa-i deschid absent si o voi intalni, in prag, pe ea. Imi inchipui asa mereu... Dar poate ca lucrurile se vor petrece cu totul altfel. Viata va curge inainte, asa cum curge si acum, si cine stie cum ne va inghiti pe fiecare din noi."
• "Nu asteapta nimeni. Te duce cu ea viata, fara sa-ti dai seama. Cand te trezesti, nu mai e nimic de facut."
• "-Am luptat destul, adaoga ea incepand sa planga. Recunoaste si tu ca m-am aparat, am fugit de tine, mi-era frica...[...] Recunosc eram destul de emotionat. Nu stiu daca, a simtit asta. M-a privit insa mai cald, cu oarecare simpatie chiar.

-Banuiesc in ce incarcatura te-am pus. Sa-ti cada cineva de gat, asa deodata... Trebuie sa fie obositor...

Cuvintele acestea m-au durut. Crezusem pana atunci ca eu o cucerisem prin vointa si indrazneala pe care o avusesem. Si apoi ironia cu care ma compatimea. Ma apara.

-Nu protesta, ma intrerupse. Imi dau foarte bine seama ca in toate acestea nu ai nicio vina. Esti cu desavarsire inocent. Iarta-ma ca-ti spun asta, dar nu vreau sa-ti faci vreun proces de constiinta..."

• Izbucnii, caci ultimele ei cuvinte ma jignisera si mai mult. Ma asculta zambind, dand din cap, apoi continua , ca si cum ar fi voit sa-si sfarseasca gandul.

-Nadajduiam totusi ca poate cunosti dragostea macar. Dar cred ca ti-ar fi imposibil sa te indragostesti...

Zambi atat de fraged, si toata fiinta ei mi se descoperi deodata atat de scumpa, incat ii luai mana si i-o sarutai.

-Am sa incerc, spusei eu , recapatandu-mi calmul. Cate zile imi dai?"

• "Daca te preocupa foarte mult un lucru, cred ca nici nu ai timp sa-ti dai seama ca imbatranesti."
• "Cunosteam foarte bine voluptatea aceasta de a o face sa sufere. De cate ori nu o umilisem, pana atunci, nu o mahneam de moarte, dintr-o pornire salbatica si intunecata, pe care nu o puteam stapani, de cate ori nu o chinuiam numai ca sa-i zaresc fata ravasita, ochii senati! Asta facem cu totii, de altfel. De asta nu scapa nimeni..."
• "Si-a fost de-ajuns o singura greseala, o singura nebunie ca toata dragostea asta sa se naruiasca?"
• "Cu o asemenea dragoste nu te intalnesti decat o singura data in viata. Cum spuneai prea bine, asta apartine intr-un anumit sens miracolului, de aceea si apare, poate, atat de intamplator, intr-o serie de evenimente cu desavarsire frivole si nesemnificative... Sta in putinta noastra sa realizam acest miracol. Dar ne dam seama prea tarziu de el, ne dam intotdeauna seama prea tarziu."